``Fata cu portocale`

de Jostin Gaarder

Un baiat gaseste o scrisoare de la tatal sau care murise cu ceva timp in urma, in care descopera povestea de dragoste din tineretea tatalui, dintre el si o anumita ``fata cu portocale``, despre care, de abia la sfarsitul cartii ne confirma autorul, este chiar mama lui.

  De cand a zarit-o intr-un autobuz, tinand multe portocale in brate, tatal, tanarul de atunci, a fost cuprins de o curiozitate si o nevoie de a o cunoaste, astfel incat intre cei doi se creeaza un joc nonverbal, in care nici unul, nici altul nu isi confeseaza sentimentele, insa continua sa se intalneasca spontan pe strada, la cafenea sau chiar in curtea bisericii.

Aceasta carte nu m-a impresionat numai prin misterul actiunii, ci si prin lectiile si intrebarile pe care am ajuns sa mi le pun in urma acestei lecturi. Am invatat si am avut multe revelatii, care, initial au fost scrise de tata in acea scrisoare pentru fiul sau, stiind ca nu o sa mai fie langa el sa i le spuna cand va fi destul de mare ca sa le inteleaga. Insa, mesajul lor a reusit sa atinga, aparent neintentionat, si sufletul cititorului.    De aceea consider ca aceasta carte este o lectura importanta, daca doresti sa patrunzi in adancul mintii tale si sa constientizezi anumite lucruri, carora nu le acordam destula atentie in haosul cotidian.